de T.S. ASHTON

   Să ocupi o catedră de istorie economică la Universitatea din Londra înseamnă ca, în loc să-ţi poţi dedica vacanţa revigorării trupului şi minţii sau îmbogăţirii cunoştinţelor, să fii forţat să-ţi petreci cea mai mare parte din ea cu lectura tezelor de examen prezentate nu numai de proprii studenţi, dar şi de alte cîteva sute de tineri şi tinere din toate colţurile Marii Britanii, ba chiar din toate colţurile globului. Nu e o situaţie de invidiat. Dar îţi permite cel puţin să vorbeşti în cunoştinţă de cauză despre ideile asupra trecutului economic împărtăşite de cei care, urmînd să deţină în scurt timp funcţii de răspundere în industrie, comerţ, jurnalism, politică şi administraţie, vor influenţa formarea a ceea ce numim „opinie publică“.

Este deja un truism că ideile politice şi economice ale oamenilor depind în egală măsură de experienţele generației precedente ca şi de necazurile propriei generaţii, întrebaţi de Lionel Robbins care consideră ei că este problema principală a zilei de azi, majoritatea studenţilor unei grupe de la School of Economics au răspuns fără ezitare: „Să se menţină ocuparea completă a forţei de muncă. “ Citește în continuare

   Opiniile politice şi interpretările date evenimentelor istorice s-au aflat mereu şi se vor afla întotdeauna într-o strînsă legătură. Experienţa trecutului este temelia pe care se sprjină convingerile noastre privind oportunitatea diferitelor instituţii sau măsuri politice, iar vederile politice pe care le avem în prezent influenţează inevitabil şi imprimă o culoare specifică interpretării ce o dăm trecutului. Totuşi, dacă afirmaţia că omul nu învaţă nimic de la istoric este dovada unui pesimism exagerat, nu ar fi cu totul lipsit de sens să ne întrebăm dacă ceea ce învaţă el de la aceasta este întotdeauna adevărul. Dacă evenimentele trecute reprezintă sursa experienţei umanităţii, opiniile acesteia din urmă nu sînt determinate de faptele obiective, aşa cum s-au petrecut, ci de documentele şi interpretările la care ea are acces. Puţini sînt cei care vor nega faptul că aprecierile noastre pozitive sau negative privind instituţiile ce ne înconjoară sînt, în mare măsură, determinate de ceea ce credem noi a fi fost consecinţele lor din trecut. Cu greu putem găsi un concept sau un ideal politic care să nu implice anumite opinii privind o serie întreagă de evenimente istorice, iar numărul evenimentelor rămase în memoria istoriei care nu servesc drept simbol al unui ţel politic sau altul este foarte mic. Totuşi, convingerile istorice care ne călăuzesc în prezent nu sînt întotdeauna în consonanţă cu faptele; uneori, ele sînt mai degrabă efecte decît cauze ale convingerilor politice. Miturile istorice au jucat un rol poate tot atît de important în formarea şi modelarea opiniilor ca şi cel jucat de evenimentele istorice. Cu toate acestea, sînt puţine speranţe că experienţa trecutului ne-ar putea fi de vreun folos, dacă faptele pe care ne bazăm nu sînt percepute corect. Citește în continuare